Claudia ȘtefanJurnalul acesta de călătorie este despre bune, dar și despre mai puțin bune, despre ceea ce am simțit și ce ne-a bucurat olfactiv, gustativ și vizual. Este despre băi care îți întremează trupul, dar și spiritul, despre o lume veche care a supraviețuit istoriei și este gata să redea Europei un giuvaier care a fost prea mult timp ascuns sub rugină. Nu-ți trebuie mult ca să te bucuri de frumusețe, iar uneori ea stă ascunsă la doar câțiva kilometri de tine. O zicală românească zice să faci rai din ce ai, dar noi avem, de fapt, o perlă care trebuie doar lustruită.
De ceva timp, urmăresc cu admirație comunitățile de voluntari Herculane Project care luptă pentru renașterea Băilor Herculane. Proiectele lor mi-au stârnit curiozitate de a vedea această stațiune legendară, faimoasă încă de pe timpul romanilor și înfloritoare sub coroana austro-ungară. Așa că, condusă de dorința de a descoperi ce ascunde acest loc dincolo de clădirile degradate, am pornit împreună cu sora mea într-o scurtă escapadă, pregătite să pășim pe urmele a peste 2.000 de ani de istorie. Salvasem mai demult în lista de dorințe Hotelul Afrodita, atrasă de centrul lor SPA modern și elegant, așa că am decis să rezerv câteva nopți acolo.
Am plecat la drum fără așteptări mari. Ba din contră, având în vedere că o invitasem și pe sora mea în această mică escapadă, aveam o strângere de inimă: mă temeam să nu o dezamăgesc cu peisajul dezolant al unei stațiuni aflate într-o degradare avansată, ce poartă încă urmele adânci ale comunismului.
Drumul și prima impresie: Surpriza de la poalele munților
Călătoria a început relaxat. Am luat trenul din Craiova la o oră foarte confortabilă, în jur de 9 dimineața, și la ora 12 eram deja în stațiune. Drumul cu trenul a fost extrem de ok, cu aer condiționat și pasageri plăcuți, cu excepția unui mic și clasic incident: cineva a scos veșnicul sandwich cu mezeluri imediat ce trenul s-a pus în mișcare, lăsându-ne să-i suportăm mirosul până când ventilația a reușit să își facă treaba. Credeam că acest obicei a dispărut, dar se pare că m-am înșelat!
Ajunse în gara din Herculane, am luat un taxi spre hotel la un preț foarte rezonabil, de 20 de lei, taximetristul a pornit aparatul de taxat ceea ce a fost reconfortant. Deși mașina a trecut și prin zone mai puțin amenajate, perimetrul în care se află hotelul ne-a surprins total prin frumusețe, curățenie și eleganță. Am fost de-a dreptul încântate de peisajul muntos spectaculos și de hotelul luxos de 4 stele.
Fiindcă am sosit înainte de ora de check-in, ne-am lăsat bagajele la recepție și am pornit să explorăm împrejurimile și să căutăm un loc pentru prânz. Făcusem dinainte o scurtă cercetare cu ajutorul Inteligenței Artificiale, care îmi recomandase câteva restaurante, în topul listei fiind Popasul Flora. L-am găsit repede și, fără să știm atunci, avea să devină locul nostru preferat de pe parcursul întregului sejur.
Incursiunea culinară: Unde se mănâncă bine în Herculane?
Ca orice român care se respectă, încep cu mâncarea. În total, pe parcursul vacanței, am testat patru locuri diferite, iar experiențele au fost destul de variate. Pentru că ne place ca experiența unei mese în vacanță să fie completă, alegerile noastre nu s-au bazat doar pe mâncare proaspătă, gustoasă, servire bună și prețuri accesibile. Pentru noi, ambianța contează enorm. Am căutat locații în care să te simți bine primit, înconjurat de frumos și de natură, unde cadrul natural sau designul locului îți oferă o stare de relaxare totală. Iată care au fost restaurantele care au îndeplinit toate aceste criterii:
1. Popasul Flora (Recomandarea noastră de top): Aici mâncarea este savuroasă, exact „ca la mama acasă”. Servirea a fost impecabilă, rapidă, mâncarea proaspătă, iar primirea extrem de călduroasă. Am savurat pe rând o ciorbiță țărănească de pui cu smântână și ardei iute, păstrăv delicios cu mămăliguță și mujdei, iar la desert celebrii papanași cu dulceață de fructe de pădure și înghețată. Totul a fost stropit cu vinul casei, un vin alb excelent, și completat în după-amiezi cu un ice coffee revigorant. Papanașii am uitat sa-i pozez 🙂 În general, am rămas fidele ciorbei la mesele de la prânz și ne-am răcorit cu limonadă.
2. Restaurantul Sârbesc „Kafana Sârbului” (Fostul Cazino): Situat într-o locație încărcată de istorie, în incinta fostului Cazino. Aici am testat o ciorbă sârbească de pește cu creveți, foarte inedită și gustoasă. Sora mea a optat pentru o ciorbă de legume cu pui, care ni s-a părut puțin cam fadă în comparație cu cele românești, dar ne-a plăcut mult conceptul de servire: ciorbele au venit în vase separate, din care îți puneai în farfurie cât doreai, permițându-ne să facem schimb între ele. Papanașii cu fructe de pădure acompaniați de vinul alb comandat aici au fost excelenți și vinul la fel. Ca minus, am avut un mic moment neplăcut când ni s-a spus inițial că POS-ul nu funcționează și nu se poate plăti cu cardul, însă am găsit înțelegere și problema s-a rezolvat cu bine.
Dincolo de mâncare, terasa oferă o vedere spectaculoasă către un arbore Sequoia secular și fațada cazinoului care, deși degradată, își păstrează farmecul imperial.
3. Restaurantul Grecesc – Pizzeria Mareli & Dimitrios Tratoria: Descoperit în ultima zi, chiar pe malul râului Cerna. Locația este pur și simplu divină, de 5 stele fără rezerve! Din păcate, serviciul și mâncarea nu s-au ridicat la același nivel. Primirea nu a fost prea caldă, iar păstrăvul cu mămăliguță părea reîncălzit, nu proaspăt, prețurile fiind mai mari decât la Popasul Flora. Totuși, doar pentru a bea o cafea pe malul Cernei, aș reveni oricând acolo. Se lăudau și cu pizza sau preparate grecești, care poate sunt mult mai bune, am văzut că au recenzii bune pe internet, însă experiența noastră pe bază de pește a fost de o singură stea. Nu le-am mai pozat și nici nu am riscat să luăm desertul la ei, ne-am bucurat doar de priveliște.
4. Restaurantul Labyrinth și Terasa Hotelului Afrodita: Pe lângă micul dejun inclus, care a fost extrem de bogat și variat, în ultima seară ne-am răsfățat pe terasa hotelului cu cocktailuri și deserturi. Sora mea a încercat o reinterpretare modernă a papanașilor (biluțe delicate cu smântână și caramel), iar eu am ales un desert rafinat cu ciocolată belgiană. Atmosfera a fost minunată: o priveliște superbă spre Munții Cernei, muzică asigurată de un DJ și oameni care dansau relaxați. Fiind extrasezon, a fost aerisit și extrem de plăcut.
Răsfăț imperial la SPA și o stare completă de bine
Condițiile de la Hotel Afrodita au fost de nota 10. Încă de la sosire, am fost întâmpinați de o atmosferă caldă și plină de viață: zeci de rândunici zburau vesel în jurul clădirii, iar pe terasă am descoperit cu zâmbetul pe buze o plăcuță extrem de simpatică prin care micile înaripate își cereau scuze, în stilul lor jucăuș, dacă nu totul este impecabil în „rezidența lor de vară”.
Camera noastră dispunea de o terasă generoasă orientată direct către munți și, deși avea aer condiționat, temperatura naturală a fost atât de plăcută încât nu a fost nevoie să îl pornim. Confortul a fost deplin, iar accesul la relaxare, incredibil de simplu: din cameră coborai cu liftul, îmbrăcat în halat, direct în centrul SPA.
Cel mai mare atu al sejurului a fost, fără îndoială, accesul la centrul SPA (gratuit pentru oaspeții hotelului). Facilitățile sunt excepționale: piscine cu apă sărată, jacuzzi, bazine cu ape termale bogate în calciu și magneziu, saună cu aburi, saună cu infraroșu și dușuri senzoriale. Ritualul era perfect: la intrare primeai un prosop cald, iar totul se desfășura pe fundalul unei muzici ambientale relaxante, cu influențe japoneze. Deși în weekend a fost ceva mai aglomerat și au venit familii cu copii, atmosfera a rămas una civilizată. Pot spune fără nici un fel de tăgadă că după aceste băi termale ieși un om complet nou, reîncărcat cu energie.
Pe urmele istoriei: Între fascinație și strângere de inimă
O vizită la Herculane nu este completă fără explorarea vestigiilor istorice. Legenda spune că, atunci când armata romană a ajuns în această zonă, soldații și-au scăldat caii în izvoarele locale și au observat că rănile animalelor se vindecau mult mai repede. Impresionați de acest lucru, romanii au înțeles puterea tămăduitoare a apelor termale și au început să construiască primele bazine și terme, punând astfel bazele stațiunii de astăzi.
Am plătit o taxă de acces de 15 lei de persoană pentru a vizita băile istorice.
1. Băile lui Apollo se află chiar în centrul vechi, aproape de celebra statuie a lui Hercule. Clădirea în sine este deosebită, însă am fost dezamăgită de modul în care este administrată. Spațiul era invadat de însemne naționaliste, icoane care nu aveau nicio legătură cu istoria locului și chiar un tablou cu Ceaușescu agățat pe perete, totul pe fundalul unei muzici naționaliste.
2. La Băile Romane (situate în incinta Hotelului Roman), contrastul a fost la fel de mare. Pe de o parte, am fost fascinată să văd geniul ingineresc al romanilor și modul în care au conceput sistemul de băi termale acum mai bine de două milenii. Pe de altă parte, m-a întristat să văd prosoape și mese de masaj moderne lăsate acolo, spațiul fiind folosit curent de personalul hotelului pentru servicii. Având ca termen de comparație celebrele băi romane din orașul Bath (Marea Britanie), pe care le-am vizitat cu câțiva anu în urmă, unde englezii își pun în valoare istoria într-un mod care ar putea să fie pentru noi un exemplu, m-a intrigat această lipsă de prețuire pentru vestigiile noastre.
Ceea ce vedeți în poze este o dovadă a istoriei de aproape două milenii care respiră prin pereții din Băile Herculane. Nu vorbim doar despre niște vestigii, ci despre o lecție fascinantă de arhitectură și inginerie antică.
În prima imagine, detaliul este de-a dreptul emoționant: un fragment de cărămidă romană autentică, ce poartă amprenta istoriei – inscripția cu cifre romane XIII, legată cel mai probabil de faimoasa Legiunea a XIII-a Gemina, ale cărei detașamente au contribuit la construirea primelor terme de aici.
Trecând privirea spre tavan în imaginea descoperim secretele confortului din antichitate. Modul de ventilație în băile romane este cu adevărat ingenios: un tavan conic, realizat cu o precizie uimitoare din rânduri concentrice de cărămidă roșie, prevăzut cu o aerisire centrală pătrată. Acest sistem ingenios nu doar că permitea evacuarea eficientă a aburului dens și a căldurii excesive generate de izvoarele termale (funcționând ca o supapă naturală), dar asigura și o circulație optimă a aerului curat, menținând în același timp integritatea structurală a cupolei.
Este emoționant să realizezi că, în urmă cu 2000 de ani, oamenii stăteau exact sub această boltă, bucurându-se de aceleași proprietăți miraculoase ale apelor, folosind tehnologii de ventilație care funcționează și astăzi!
Natură și drumeții
Nu am stat doar la relaxare, ci am ales să facem și o drumeție de câteva ore în Munții Cernei, pe urmele împărătesei Sisi și nu numai. Prima noastră oprire a fost la Peștera Hoților.
Peisajul era completat de un aer incredibil de curat, o adevărată terapie olfactivă care ne-a deconectat. În timpul drumeției, dincolo de peisajele care ne tăiau răsuflarea, am simțit cum miroase parfumul simplu și curat al pădurii, cu note intense de pământ umed și frunze, genul acela de miros care îți umple plămânii și îți liniștește mintea.
Deși am mers mai bine de două ore urmând marcajele, din păcate am ratat celelalte obiective montane pe care ni le propusesem, Foișorul Galben și Grota cu Aburi, ceva ne-a scăpat pe traseu! Ne-am întors la baza muntelui, în apropierea Hotelului Roman, unde am mâncat ceva rapid înainte de a vizita băile. Ne-am bucurat de un prânz simplu și autentic cu produse cumpărate de la producătorii locali: un caș proaspăt, castraveți, roșii dulci și zemoase, alături de câteva caise parfumate, dovada perfectă că cele mai mari delicii vin din simplitate.
O simplă plimbare la pas prin Băile Herculane și de-a lungul malurilor Cernei se transformă rapid într-o lecție vie de autenticitate. Urmărind cursul apei, am descoperit o altă latură a locului: dincolo de hotelurile mari, am admirat casele localnicilor, cochete și pline de viață, ascunse sub versanții abrupți. Unele te întâmpină cu balcoane ticsite de flori multicolore care curg spectaculos spre stradă, altele cu porți vechi din lemn umbrite de viță-de-vie și stive de lemne pregătite pentru iarnă. Mergând pe podurile care traversează râul, între verdele intens al pădurii și aerul curat, simți cum frumusețea acestui loc pulsează prin fiecare detaliu ascuns la ferestrele oamenilor.
Cafeaua preferată
Un alt ritual drag nouă, care a devenit rapid momentul preferat al fiecărei după-amiezi, a fost cafeaua savurată la restaurantul situat chiar la intrarea în Hotelul Afrodita. Cafeaua lor a fost de o calitate excepțională, aromată, fină și perfect preparată, exact doza de energie de care aveam nevoie după drumeții sau orele petrecute la SPA. Însă ceea ce făcea această experiență cu adevărat magică era decorul: terasa este complet înconjurată de brazi înalți și verzi, oferind o priveliște spectaculoasă către crestele munților, luminate blând de razele soarelui de după-amiază. Să stai acolo, cu ceașca de cafea sau un ceai savuros în mână, ceea ce am și făcut, respirând aerul curat și admirând jocul de lumini de pe stânci, a fost definiția pură a relaxării.
O gară de poveste
La plecare, ne-am rezervat timp special pentru a vizita Gara din Băile Herculane, un monument istoric superb, cu o arhitectură barocă deosebită și o istorie imperială fascinantă, care merită văzut în tihnă.
La întoarcere spre Craiova, am testat noul tren care circulă pe ruta Arad – București. Am achiziționat bilete la clasa întâi, însă, în afară de culoarea scaunelor și dispunerea lor, nu am sesizat diferențe majore de confort față de clasa a doua, ambele fiind la standarde moderne.
Merită să mergi la Herculane?
Răspunsul este un DA fără ezitare! Băile Herculane sunt o bijuterie în sine. Oriunde privești, printre schele sau clădiri scorojite, vezi ornamente dantelate elegante și statui care amintesc de gloria de altădată. Se vede clar că, odată ce clădirile istorice vor fi complet restaurate, stațiunea va deveni un juvaier european de top.
Centrul vechi începe deja să prindă viață, câteva clădiri fiind deja salvate, iar la altele lucrările au început. Sfatul meu este să vă grăbiți să o vizitați cât încă este accesibilă; cu siguranță prețurile vor crește considerabil odată ce va fi redată circuitului internațional. Sper ca jurnalul meu de călătorie să vă inspire și să vă îndemne la o vacanță pe urmele celor 2.000 de ani de istorie!
